Lunar, Rox lanseaza o tema legata de alaptare si mamicile blogger-ite sunt invitate sa-si spuna parerea despre subiect. Iata-ma si pe mine proaspat posesoare de blog asa ca nu pot rata ocazia sa scriu, mai ales ca e in discutie, cred eu, principalul motiv pentru care doar 12,6% din femeile din Romania isi alapteaza copiii exclusiv pana la varsta de 6 luni. Este vorba de sfaturile legate de alaptare primite de la medici, asistente, moase.
Experienta mea e una fericita, acum imi alaptez in continuare fetita de 1 an si 9 luni, dar la inceput am avut parte de probleme. Inainte sa nasc am citit teancuri de carti, articole de pe Internet, am fost la cursuri Lamaze tinute de Ramona Rosu si am aflat, printre altele, ca alaptarea e deosebit de importanta pentru copil si mama, ca trebuie alaptat copilul la cerere (nu la 3 ore), ca dupa nastere copilul are rezerve care sa-l tina o zi-doua, ca daca suplimentezi cu lapte praf e inceputul sfarsitului alaptarii.
In realitate lucrurile s-au desfasurat altfel decat imi imaginam. Am nascut pe la 22.30; copilul l-am primit dupa vreo doua ore si jumatate, la insistentele mele. Am pus-o la san, am chemat o asistenta sa vina sa ma ajute si verdictul a fost: ai lapte, dar bebe nu vrea sa suga. Am zis sa o mai lasam, poate e obosita si se trezeste mai tarziu. Pana dimineata a dormit in continuu, eu o mai puneam la san si-i picuram pe buze putin colostru, dar ea nu voia sa suga, doar isi lingea buzele cu ochii inchisi. La ora 7 cand s-a schimbat tura a venit doctorita de garda si m-a intrebat daca a supt copilul. I-am spus ca nu prea si a intrat in panica: nu se poate, de atatea ore sa nu suga. Sigur i-a scazut glicemia periculos; daca scade prea mult ii afecteaza creierul! Copilul trebuie hranit la 3 ore! Era sa cad din picioare. Pe urma a inceput calvarul: la 3 ore venea o asistenta, ii lua sange copilului sa-i masoare glicemia si pe urma incercam sa o facem sa suga (5 minute la un san, nu mai mult!) si apoi ii dadea lapte praf. De la o zi la alta se laudau: uite, acum a baut 30 de ml de lapte praf, ce bucurie! Inutil sa spun ca eu ma demoralizasem complet, eram convinsa ca asa o sa suplimentez si acasa si ca visul meu cu alaptarea o sa ramana doar un vis. Copilul in continuare nu prea reusea sa suga la san, foarte greu reuseam s-o atasez si doar din intamplare.
Lucrurile s-au schimbat miraculos in ziua a 2-a, practic cu cateva ore inainte sa ne externeze. Dumnezeu mi-a trimis o asistenta priceputa si inimoasa care a stat cu noi mai mult de doua ore si nu s-a lasat pana n-am reusit sa alaptez. Am invatat in sfarsit pozitia corecta in care sa tin copilul asa incat sa poata prinde sanul si de atunci am reusit mereu s-o atasez la san. Cred ca in mare parte acestei femei extraordinare ii datorez faptul ca si azi A este alaptata.
Totusi, chiar daca acum au vazut doctoritele ca o alaptez pe A asa cum trebuie, tot au zis sa continuam cu suplimentul fiindca in continuare indicele glicemic nu era normal. Spre surprinderea mea, la externare mi-au zis ca nu mai e nevoie sa dau supliment, ca fetita e restabilita si ii este suficient laptele meu. A fost al doilea hop imens pe care l-am trecut cu ajutorul lui Dumnezeu; ca sa fiu sincera, nu cred ca as fi avut curajul sa nu-i dau supliment in cazul in care doctorita mi-l recomanda.
Acasa a inceput alta distractie: daca inainte trebuia sa o trezesc pe A ca sa manance la 3 ore, acum nu ma lasa ea pe mine sa dorm. Deloc. In maternitate nu-i auzeam gura si acasa ne-a zapacit, in prima noapte nimeni nu a putut sa inchida un ochi. Sotul meu, cu o capacitate deosebita de rezolvare a problemelor, a propus sa ne intoarcem la maternitate ca poate se cuminteste copilul la loc. Am ramas totusi pe metereze sa biruim inamicul. Inamicul a fost biruit cand s-a culcat cu noi in pat. Oricum, fie zi sau noapte, A voia sa pape laptic in continuu. Era o tragedie cand mancam sau faceam un dus.
Am primit si vizita doctoritei pediatre, care ne-a dat tot felul de sfaturi gresite, zic eu, cu privire la alaptare. In rest, doctorita mi se pare buna, nu se arunca la antibiotice, incearca sa rezolve orice problema apare pe o cale cat mai naturala (medicamente homeopate, ceaiuri, etc), dar nu ne-am inteles in problema alaptarii. Dintre recomandarile dansei: sa hranesc fetita la 3 ore, la 3 luni si jumatate sa-i dau sucuri de fructe, la 4 luni sa nu-i mai dau lapte la pranz, ci supa, la 1 an sa o intarc. Am ales sa nu-i urmez aceste sfaturi. A mai fost o problema la un moment dat, intr-o saptamana A a fost putin bolnavioara si n-a luat in greutate cat scria la carte; doctorita a propus sa fac proba suptului. Au fost 24 de ore groaznice, recomand cu caldura oricui sa nu faca vreodata asa ceva.
Ca si concluzie, ce as fi putut eu sa fac altfel ca in conditiile date sa nu mai am aceleasi probleme:
- Ar fi trebuit sa cer sus si tare copilul imediat dupa nastere. Probabil ca de aici au inceput problemele.
- Deocamdata la stadiul de vis la noi in tara, as fi dorit sa nu taie imediat cordonul ombilical al copilului. Asta e probabil un alt motiv pentru care copilul era asa obosit si somnoros.
- M-ar fi ajutat sa stiu ca exista Rox. Am aflat de ea mai tarziu si de atunci am apelat la ea cu incredere cand aveam vreo neclaritate.
- As fi putut sa o sun pe Ramona Rosu. Am ezitat din doua motive: mi-era jena sa o deranjez (ulterior mi-am dat seama ca nu s-ar fi considerat deranjata, ci m-ar fi ajutat din toata inima) si apoi am luat de bun ce-mi ziceau medicii cu glicemia. Credeam ca doar asa isi poate reveni copilul, cu supliment de lapte praf, intr-atat ajunsesem de nu mai stiam parca nimic din tot ce citisem.
Ulterior ea mi-a explicat ca un copil care doarme nu trebuie trezit ca sa manance. Este important sa-l lasam sa se odihneasca fiindca asa isi revine mai usor din icter sau din efectul analgezicelor date mamei in timpul travaliului (la mine a fost problema de icter). De asemenea, la primele semne de foame ale copilului (incepe sa deschida ochii, sa-si miste manutele), acesta se pune la san si este lasat sa pape, daca doreste.
Ca o concluzie la concluzii, mi-ar fi fost util sa stiu ceea ce stiu acum, anume ca in privinta alaptarii exista niste persoane mult mai capabile, mai cunoscatoare in acest domeniu decat majoritatea personalului medical din maternitati: cele doua de mai sus, plus consilierii in alaptare de la nastecumsimti.org.
Recomand oricui are probleme in ceea ce priveste alaptarea sa se adreseze acestor consilieri intrucat recomandarile pot diferi de la caz la caz, nu neaparat ce a functionat la altcineva este o solutie buna de aplicat in cazul meu.
Ca sa inchei pe un ton optimist, as vrea sa spun si doua nume de medici pediatri despre care stiu ca sunt pro alaptare: Dr. Ana Culcer (sefa sectie neonatologie la Spitalul Universitar) si Dr Lacramioara Dobrin de la CMU.
Despre prima pot sa spun ca are o serie de DVD-uri despre ingrijirea (si alaptarea) copilului mic. Eu le-am luat, m-am uitat la ele, este o sustinatoare infocata a alaptarii. Mie mi s-au parut deosebit de utile fiindca le poti viziona alaturi de sot, mama, alte persoane importante; mesajul pro alaptare venit de la un sef de sectie de mare spital bucurestean poate avea o valoare foarte mare, astfel putand sa-i convingi mai usor pe cei din jur ca nu e bine, de exemplu, sa dai apa unui copil sub 6 luni. Despre cea de-a doua doctorita stiu ca i-a recomandat unei prietene sa nu diversifice copilul inainte de 6 luni, ceea ce mi s-a parut foarte frumos. Si eu am fost cu A la ea cand suspectam ca are o alergie si mi-a recomandat sa o alaptez cat mai mult timp, ca in cazul in care chiar e alergica, prin alaptare sa devina mai putin sensibila sau chiar sa se insanatoseasca complet.
Alaptare placuta,
Iulia
Buna! E foarte interesant si util ce ai scris. Ai mentionat si faptul ca un nou-nascut nu are neaparat nevoie de hrana in primele 24 de ore si m-am gandit sa impartasesc si experienta mea legata de acest aspect. Pe al doilea copil l-am nascut acasa si astfel l-a ferit Dumnezeu de suplimente, mai ales ca este f alergic la laptele de vaca; la zece minute dupa nastere a supt sarguincios, apoi a stat linistit la mine in brate si a studiat lumea in care tocmai sosise. Dar in noaptea care a urmat bebelusul a dormit tun in reprize de cate 6-7 ore, iar intre aceste reprize nu a dorit sa pape, doar statea linistit si ne observa, spre disperarea mea, pentru ca imi faceam griji ca nu voia sa manance, imi aminteam si de recomandarea doctorului la prima nastere de a trezi copilul la 4-5 ore pentru a-l hrani si astfel nu m-am putut odihni deloc de ingrijorare. In a doua dimineata micutul s-a trezit si a inceput linistit odiseea alaptatului la cerere.
Buna, Andreea, comentariul tau m-a pus pe ganduri si am mai studiat un pic problema. Am cautat pe alte site-uri o informatie precisa referitoare la cantitatea de lapte pe care un copil nou nascut trebuie sa o bea in prima zi de la nastere, pentru a fi sigura ca am inteles corect. N-am gasit decat recomandari sa pui copilul la san in primele doua ore de la nastere, cand este cel mai activ si capabil sa suga, iar in rest nimic foarte exact. Se pare ca apoi urmeaza perioade in care copilul doarme un somn profund, alternate cu perioade in care se afla intr-o stare de semi-trezire, in care copilul poate da semne de foame. Este important sa recunoastem aceste semne, fiindca sunt specifice nou nascutului: copilul incepe sa-si miste gurita, apoi da din maini; daca ajunge la plans deja este prea tarziu, copilul e prea agitat ca sa mai poata manca. In acest caz e nevoie intai sa linistim bebelusul (luat in brate, leganat, ii cantam ceva, il mangaiem) si apoi ii oferim sanul.
Astazi am fost la intalnirea Părinţii faţă în faţă cu consultantul de lactație si am avut ocazia sa lamuresc aceasta intrebare. Ulterior am discutat si cu Rox. Conform raspunsurilor pe care le-am primit, un copil este alaptat la cerere chiar daca e nou nascut sau mai marisor. Ideal e sa se inceapa in primele 2 ore de la nastere, dar daca se rateaza acest interval si apoi copilul doarme, este lasat sa doarma si nu trebuie trezit la un anumit interval de timp ca sa manance. Somnolenta copiilor nou nascuti poate fi cauzata de medicatia analgezica administrata mamei in timpul travaliului sau de icter. Copilul are nevoie de somn pentru a se reface cat mai rapid si nu este bine sa fie trezit.
Cam asta e sinteza a ceea ce am aflat referitor la alaptarea copilului in primele zile de viata. Ca si concluzie: in cazul tau a fost foarte bine fiindca ai alaptat la cerere si ai lasat copilul sa se odihneasca; in cazul meu, ar fi trebuit sa o las sa doarma si sa recunosc semnele de foame ale copilului, nu sa astept sa planga. Am modificat si in articol.
Iti multumesc pentru ca ai impartasit din experienta ta si te mai astept
Votez si eu cu da la cele scrise de tine. Proba suptului e un chin si ptr bebe si ptr mama. stiu din experienta.
Tot din experienta e si nedormitul si noptile albe cu copilul in patut. Pana cand ne-am dat seama ca coslipingul e rezolvarea.. am avut cateva de indurat.
Iar cu taierea cordonului ombilical prea devreme iar nu sunt de acord. Desi am facut 3 cezariene, mi-as fi dorit ca macar la una dintre ele, cea la care am fost treaza, sa imi lase copilul mai mult langa mine..
Cat despre parerile contradictorii referitoare la alptare ale doctorilor din acelasi spital nu ma mai minunez ca am experimentat destule.
Iti doresc alaptare placuta in continuare Iulia.
Draga mea, si mie s-a spus la Isis Constanta ca bebe are rezerve de hrana din uter, pentru 24-48 h. Ei sunt pro-natural si pro-alaptat si mi l-au pus imediat la san, insa in primele 2 zile el nu prea a supt, mai mult a dormit. Dupa ce mi-au explicat ca nu este anormal, m-am linistit. Dar vezi, conteaza foarte mult sa ai de a face cu oameni instruiti, dornici sa ajute.
Da, suna din ce in ce mai bine acest Isis, aproape ca nu-mi vine sa cred ca exista in Romania asa o maternitate. O sa continui sa-mi bat prietenele la cap sa nasca acolo, se pare ca intr-adevar se merita. Multumesc pentru confirmare
Buna sakura, bine ai venit
Ma bucur ca avem si mamici cu asa o experienta importanta, cu trei copii. In ceea ce priveste co-sleeping-ul, inca dinainte sa nasc imi povestise Cristina (adelle.ro) cum a fost la ea, asa ca eram in tema, doar ca n-am indraznit in primele nopti. A treia noapte insa am luat-o si a adormit pe pieptul meu, se mai trezea, o puneam mai sus, mai jos, mai pe picioare, o strangeam in brate. Cam o noapte-doua au fost in felul asta, pe urma s-a mai linistit, chiar daca se trezea des, sugea si adormea la loc, nu mai trebuia s-o plimb prin tot patul. La voi cum e cu co-sleeping-ul? Chiar ma intrebam cum faci cand apare al doilea, al treilea copil 
Haha. eu nu m-am intrebat asta si m-am trezit direct in fata faptului implinit
La inceput cica e mai greu un pic. Cand am venit cu Gloria acasa fiul meu era la soacra-mea ptr o luna, asa ca a dormit doar ea cu noi. Cand ne-am reunit toti am hotarat ca dormim la gramada deoarece toti vroiau sa doarma cu mine 
Mai greu a fost cu locurile, care langa cine.. dar in timp se rezolva toate. chiar azi noapte am avut ceva nemultumiri tot asa cu locul de langa mine. oricum dimineata am fost in alta formatie.
Conteaza foarte mult atitudinea fata de copilul mai mare. ei mereu vor gasi motive de rivalitate ptr diferite (ptr dormit, ptr sani, ptr purtat, ptr tata…)
Multumesc, multumesc, multumesc!
) )Fetita mea a fost de la bun inceput atipica: vroia sa suga toata ziua , se linistea doar daca dormea cu noi, nu vroia sa bea apa, ceai, nu vroia sa manance, vroia doar laptic 
)
)
In momentul in care am terminat de citit am incepus sa plang, si plang si acum in momentul in care iti scriu:)) Plang de usurare ca nu sunt nebuna si lenesa cum m-au facut sa ma simt cei din jurul meu ( medici, asistente , vecine, verisoare…doarr mama m-a sustinut)
Fetita mea are acum 2 ani si 6 luni, am crescut-o singura fara nici un ajutor din prima zi si pana azi( acum ere mare
Din aceasta cauza mi sa spus de nenumarate ori ca nu e ok sa hranesti copilul la cerere ca la 4 luni trebuie inceputa diversificarea, ca copilul trebuie sa doarma singur, ca la 6 luni trebuie pus pe olita, daca nu face ce am enumerat eu mai sus inseamna ca mama ( adica eu) sunt de vina
( normal ii mai usor sa-i bagi tata in gura nu? asa m-a zis o vecina in momentul in care i-am zis ca fetita mea nu a inceput diversificarea la 6 luni) Din cauza ca la 11 luni inca nu prea manca si cerea tot lapte si pt ca toat lumea ma judeca, am hotarat sa o intarc( ceea ce regret si in ziua de azi) dar in cele 3 zile cat a durat intarcarea am hotarat sa nu mai las pe nimeni sa hotarasca ce este mai important sau mai bine pentru copilul meu! Acum am ajuns la concluzia ca o mama chiar daca este tanara sau la primul copil simte, simte ceea ce e bine pentru bebeul ei.
Roxana, imi pare rau sa aud prin ce ai trecut. Cred ca ai infruntat cele mai mari doua probleme ale unei proaspete mamici: doctori putin informati si presiunea celor din jur. Fraza cu e usor sa-i bagi tata in gura am auzit-o si eu din partea cuiva apropiat si m-a durut foarte tare.
Cu toate astea, ai reusit sa alaptezi pana la 11 luni, e foarte bine; ai diversificat copilul dupa 6 luni, e exceptional, te inscrii in procentul de 12% al mamelor din Romania care au reusit sa faca asta. Ca sa te incurajez: fruntea sus! Mai ai inca multe greseli de facut fata de copilul tau de-acum incolo. Ca sa o citez pe Ana Savin “Odată cu primul copil câştigăm ceva, iar pe de altă parte pierdem ceva. Facem greşeli dar avem şi momente de inspiraţie. Aparent se poate aprecia că facem mai multe greşeli cu primul copil decât cu ceilalţi. De îndată ce vă daţi seama că aţi reacţionat “stângaci” faţă de copil, atunci veţi fi conştientă de apartenenţa dumneavoastră la clubul “ gaffeurilor” pe care îi numim părinţi. Bun venit în club!”. Deci, Roxana, fii binevenita in club